Examenul electromiografic – EMG se caracterizeaza prin doua parti distincte. In anumite situatii, specialistul poate alege doar pentru una din acestea. Totusi, majoritatea pacientilor tolereaza bine ambele parti ale testului, desi acestea produc disconfort, neexistand riscuri semnificative pentru starea de sanatate a acestora.

Prima parte a acestei proceduri o reprezinta studiul conducerii nervoase – electroneurografia –  ce presupune stimularea nervilor in diferite puncte pe traseul lor printr-o mica descarcare electrica. Medicul curant aplica pe piele electrozi de mici dimensiuni cu scopul de a inregistra, acesti electrozi fiind aplicati de obicei la nivelul mainii si piciorului, si va induce un mic soc electric pe piele in alta zona a membrului la care se face inregistrarea. Senzatia pe care un pacient o va percepe poate fi sau nu dureroasa. Deoarece fiecare membru are mai multi nervi, care necesita evaluare, procedura amintita va fi repetate de 3, 4 sau chiar mai multe ori. Pe intreaga durata a procedurii, testul se va intrerupe de cateva ori. Acest lucru este facut pentru a-i permite medicului efectueze anumite calcule si masuratori. Examinarea prin aceasta metoda dureaza de obicei intre 15-40 minute. Pacientii trebuie sa prezinte initial  o trimitere de la medicul specialist care a recomandat examenul EMG. Daca acestia au mai mai efectuat un examen EMG anterior si rezultatele sunt disponibile, acele rezultate trebuie aratate medicului.

Electromografia – Viteza de Conducere Nervoasa:

Medicul care realizeaza testul va aplica electrozi pe piele in diferite locuri de-a lungul nervului examinat, dupa care va efectua stimularea nervoasa cu ajutorul curentului electric. Avand in vedere ca stimulul electric circula in josul caii nervoase, electrozii amplasati de-a lungul acesteia vor inregistra semnalul si viteza cu care circula acesta. Daca nervul este afectat sau comprimat intr-o anumita zona (ca in sindromul de tunel carpian) semnalul va fi mai slab iar viteza va fi mai mica. Prin stimularea nervilor in diverse locuri, medicul poate stabili nivelul exact al leziunii.

Medicul recomanda testele EMG si de viteza a conducerii nervoase pentru diferite afectiuni care pot avea drept cauza comprimarea unui nerv, indeosebi in zona bratului, a cotului sau a incheieturii mainii. Aceste afectiuni sunt denumite „neuropatii de compresie” si includ:

Sindromul de tunel carpian

Sindrumul de tunel cubital

Radiculopatie cervicala

Testele de electrodiagnoza sunt utilizate pentru a stabili gravitatea leziunii unui nerv in urma unui accident si pentru a studia progresia neuropatiei periferice din cadrul diabetului si altor afectiuni.

Rezultatele sunt disponibile imediat dupa test.